De câteva săptămâni bune, Băsescu şi armata lui propagandistică repun în drepturi mame cărora le-au tăiat laptele praf de la gura copiilor, dau îndărăt sau se prefac că dau îndărăt salarii amputate şi pensii în care a umblat foarfeca fiscului. De când la orizont se profilează, ca o spânzurătoare, execuţia electorală, toate udrele şi robertele lui Băsescu asudă în încheieturi povestind poporului că postul a fost sezonier iar vremurile negre au trecut. Pentru a fi credibilă, puterea împarte în Săptămâna Patimilor câte o juma' de kil de ţuică enoriaşilor electorali din Ploieşti şi aduce, cu un avion în care a încăput toată patriarhia lui Flutur, lumina din Ierusalim. Numai că, ghinion sau pedeapsă de la Dumnezeu pentru făţărnicie şi încercare de confiscare a celor sfinte, îngreunat de burdihanuri, avionul a întârziat cu un ceas. E prima amânare a Învierii, lăsându-l pe Răstignit sub lespede.

Statul lui Băsescu se bagă în toate, inclusiv în altar. Nu-i greu de priceput că Hristos n-ar fi înviat dacă nu s-ar fi implicat marinarul şi n-ar fi alergat cu avionul Flutur. Statul fanariot care striveşte România încât, turtită, biata ţară poate fi băgată pe sub uşă, ca scrisoarea, îl vrea portocaliu sau, mai nou verde, şi pe Iisus. Biserica, vizibil calică, consimte la un concubinaj politic. Păcat. Poza aceea cu Michiduţă între potcapuri aurii rămâne emblematică şi aş imprima-o, pentru posteritate, pe monede, să rămână mărturie. Dar, ce contează târârea în derizoriu a simbolurilor sufleteşti ale unui neam, atâta vreme cât începe să se dea. Se dă. Se dă ţuică la Ploieşti şi lumina învierii acasă la Flutur. Se aduc salariile unde au fost, se ieftinesc doctoriile şi, până la alegerile din toamnă, săptămânal vom primi vestea că tot ce s-a tăiat se lipeşte la loc. Ca în vestita operaţie a lui Ciomu, piesa tăiată va fi lipită la loc. Cei rămaşi fără ea o vor primi îndărăt. D