Răsfoiam zilele trecute recent apăruta carte a lui Norman Davies, Regate Dispărute. Istoria unei Europe pe jumătate uitate. Ar fi multe de spus despre această carte şi, mai ales, despre istoria care a făcut-o posibilă. Însă ceva mi-a atras atenţia de la bun început. De ce "regate"?

Există, probabil, o anume fascinaţie a monarhiei. Însă nu toate statele europene, importante sau nu, au fost "regate". Genova, de pildă, a fost republică. Selecţia lui Norman Davies, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi istorici contemporani, nu cuprinde doar monarhii, ci conţine, spre exemplu, şi o analiză a Uniunii Sovietice. Însă observaţia mea priveşte mai degrabă altceva decât acest nivel, evident. Anume că nu toate sis-temele monarhice sunt "regate". Unele, spre exemplu, sunt ducate. Sau "mari ducate".

Nu este vorba aici de o dorinţă de a despica firul în patru. Diferenţele între regimurile politice nu sunt ches-tiuni secundare ale analizei politice. Consideraţi, spre exemplu, noţiunea de "republică". Aceasta a fost folosită pentru a descrie regimuri precum Bulgaria lui Todor Jivkov sau Irlanda lui Éamon de Valera. Doar o minte foarte neatentă, pentru a mă exprima caritabil, ar trece cu vederea diferenţele esenţiale dintre aceste state.

Dacă ar fi să simplific, aş spune că au existat trei formule majore ale monarhiei europene. Regalitatea (aceea tradiţională sau aceea constituţională-modernă) este doar una dintre ele. Altă formulă este a imperiului. Şi aceasta a dispărut din Europa, iar Norman Davies are un scurt capitol despre Imperiul Bizantin.

Altă formulă este, însă, aceea a ducatului. Popularitatea sa în Europa a fost remarcabilă. Din motive de spaţiu, am să mă refer acum doar la "marile ducate". Au fost acestea monarhii veritabile? Sau mai degrabă forme derivate, ancilare?

Însă înainte de a ajunge să ne punem astfel de întrebări, să ne am