Sărbătorile lui Gigi Becali şi cele ale lui Arpad Paszkany nu pot încăpea în acelaşi calendar. Fiindcă cei doi încordaţi ai fotbalului nu pot accepta vecinătăţile lejere. Fiecare dintre ei ar dori să se înfrupte din izbândă cu lăcomie paranoică. Victoriile CFR-ului nu au fost niciodată perfect confortabile pentru Arpad Paszkany dacă ele nu se asortau şi cu eşec stelist. Dar nici Gigi Becali nu poate fi bănuit că îşi consumă egoismul în doze rezonabile. Nici pentru el victoriile nu au plinătate satisfăcătoare dacă nu lasă în urmă spinări puternic fracturate.

Întâmplările din ultimul timp, întâmplări care ironizează fotbalul modest din liga lui Mitică, au darul de a stârni la marginea competiţiei dispute care dau diagnostic perfect orgolioşilor prea orgolioşi. Dialogul de la distanţă dintre Arpad Paszkany şi Gigi Becali confiscă autoritar caimacul bălăcărelii.

CFR Cluj a luat start lansat în 2012. Victoriile logice sau depăşirile pe cotrasens i-au cocoţat pe clujenii de modă nouă în fruntea ierarhiei. Drept este însă şi faptul că ascensiunea CFR-ului a fost favorizată de împiedicări ridicole ale concurenţei. Rapidul, Steaua, Vasluiul şi în mod special Dinamo au forţat nişte surprize de tot râsul. Cocoşaţii debutului de sezon nu şi-au asumat însă, fiindcă n-aveau cu ce, propria neghiobie. Au aruncat, cu furie nebună, găinile moarte peste gard. În curtea arbitrajului. Coriştii revoltei maxime se jurau cu raţa-n gură că doar fluieraşii, altfel nişte slugi devotate ale paszkaniştilor, îi lucrează la interes.

Replica cuplului Paszkany – Mureşan se voia pe atunci una a nobleţei fără cusur. Cei doi afişau, teatral, o detaşare suverană faţă de frământările vulgare ale concurenţei. Ceea ce nu se mai întâmplă acum, când fleica succeselor dopate a cam zburat din castronul clujenilor. Interesele CFR-ului n-au mai fost protejate de soartă, vecinele de clasament