Economia turcă a reușit să se transforme din copilul-minune al lumii emergente într-o nouă bombă cu ceas.
Față de dezastrul în care se afundă statele dezvoltate, majoritatea economiilor în curs de dezvoltare se prezintă destul de bine. Să fim înțeleși: ratele de creștere ale celor mai multe state din această categorie au încetinit, iar pe măsură ce temerile privind viitorul monedei unice s-au înmulțit, unele monede și piețe bursiere au luat-o în jos. Totuși, cu excepția statelor cele mai sărace, care depind tradițional de împrumuturile de la FMI, doar câteva economii emergente (cele mai multe din Europa de Est) au fost nevoite să apeleze la ajutorul Fondului.
Impresionantă performanță. Ar fi, totuși, o greșeală să ne amăgim că minunea va dura prea mult. Este adevărat că investitorii din lumea bogată se îngrămădesc în continuare pe fondurile din țările emergente, însă e de ajuns să arunci o privire asupra diverselor statistici de bază din aceste piețe ca să remarci că niciuna nu e ferită de lipsuri serioase. India are un deficit bugetar disproporționat. Din Venezuela până în Vietnam, state emergente din întreaga lume raportează rate ale inflației de două cifre. Deficitul de cont curent al Africii de Sud e îngrijorător. Iar când vine vorba de semnele „clasice“ ale crizei - creșterea rapidă a creditării și a inflației - cei mai mulți nori de furtună se adună asupra Turciei.
De-a lungul ultimului deceniu, Turcia s-a bucurat de o dezvoltare economică spectaculoasă, alimentată de un boom al creditării externe. Anul trecut, economia a avansat cu 8,5%, purtată de acordarea masivă de împrumuturi - cu o rată de creștere anuală de peste 40%. Principalii creditori proveneau din afara țării, și așa s-a ajuns la un deficit de cont curent de peste 10% din PIB, dublu față de cel raportat de oricare dintre statele emergente monitorizate de Economist.
Evoluția fu
