Evoluţia economiei Chinei este semnalul urmărit de pieţele financiare din lume.
Toată Europa se uită, de ceva vreme, către ţările emergente, în mod special către China, multă vreme imensa sa piaţă de desfacere, azi cu o clasă de mijloc în expansiune, dispusă să spargă tradiţia frugalităţii şi să consume. Acum, ochii oamenilor de afaceri, ai bancherilor, analiştilor şi ai politicienilor europeni se îndreaptă către puşculiţele de bani ale Chinei, pe care doresc să o convingă să-şi plaseze banii în ţările lor. Germania însăşi, ţară cu o economie vibrantă, a tranşat anul trecut afaceri importante cu şi în China. Deşi China se arată politicos interesată de invitaţia de a investi în Europa, prudenţa este cuvântul de ordine. Nimeni nu se grăbeşte. În primul stagiu al crizei datoriilor europene, China a intervenit în câteva ocazii, stopând euforia şi recomandându-le europenilor să-şi rezolve problemele.
Faima
Est-europenii sunt şi ei fascinaţi de banii Chinei şi ar dori să-i atragă în regiune. Una dintre probleme sau unul dintre obstacole, sugera recent Tao Zhang, de la World Resources Institute, este faptul că regiunea nu are branduri faimoase, precum Apple sau ca IBM. Numele mari au o forţă de atracţie asupra investitorilor şi absenţa lor este o capcană din care trebuie să scapi. Dacă ne gândim la notorietatea companiilor româneşti, este greu să atragem investitori. Într-un clasament al primelor 100 de firme din regiunea central- şi est-europeană, noi intrăm doar cu Petrom, a cărei forţă de atracţie este limitată la pacheţelul de acţiuni listat la Bursa din Bucureşti. E nevoie, spun experţii chinezi, de o promovare mai bună, mai eficientă a afacerilor din regiunea central- şi est-europeană, în care intrăm şi noi.
Pieţele de capital, adică bursele, sunt extrem de slab dezvoltate în regiune, ceea ce ecranează interesul inves
