Citiţi Balada pescarului de Bucureşti
Vezi fotogalerie
Citiţi prima parte a reportajului: Bucureşti, monstrul cu un singur rinichi
După o sută de ani, căptuşeala de stejar de pe fundul Dâmboviţei, pus ă de Boisquerin, este descoperită intactă. S-a conservat perfect sub doi metri de nămol. Omul care a scos la lumină lucrarea înaintaşilor este inginerul Costin Georgescu. În biografia sa meritorie se regăseşte şi o incitantă trecere pe la şefia Serviciului Român de Informaţii. Se prea poate însă că nu prin aceasta va străluci posteritatea lui. Mai de preţ pentru memoria bucureştenilor va fi faptul că inginerul Georgescu a condus lucrările la amenajarea complexă a Dâmboviţei în Bucureşti. După el au urmat şi alţii. De asemenea, a construit două staţii de metrou. Asemenea realizări îţi dau motive să crezi că nu ai trăit fără rost şi îţi asigură o bătrâneţe senină.
"În iulie 1985, îşi aminteşte inginerul Costin Georgescu, s-a dat decretul 201 prin care s-a înfiinţat Întreprinderea pentru Amenajarea Complexă şi Exploatare a Râului Dâmboviţa — IACERD. Eu am fost numit director cu delegaţie, cum se spunea, un fel de interimar, pentru că nu aveam origine sănătoasă. Pot spune că lucrările au început chiar de a doua zi. S-a lucrat într-un ritm de neimaginat azi. Zi-lumină, iar noaptea ¬— la lumina reflectoarelor. Finalizam câte şaptesprezece metri liniari pe zi".
Ce-şi aminteşte cu acuitate inginerul Georgescu este mirosul Dâmboviţei când s-a apucat de lucru. Se vedeau fecale plutind prin centrul oraşului. Era vara, dejecţiile fermentau. Nămolul gros, care săltase nivelul apei până la buza albiei, fierbea. Pe la picioarele podurilor cohorte de şobolani o luau la fugă speriaţi de utilaje.
Ceauşescu venea des pe şantier. Îi zorea pe constructori. Zeci de întreprinderi din ţară trimiteau materiale cu prioritate pentru
