Preşedintele grupului parlamentar socialdemocrat din Bundestag, fostul ministru de externe Frank-Walter Steinmeier, sfătuia opinia publică recent să se obişnuiască la gândul că Francois Hollande va fi viitorul preşedinte al Franţei. Să fi avut declaraţia sa un efect imediat? Greu de spus, cert e că anumite semnale arată în această direcţie.

La ultima manifestare electorală a preşedintelui-candidat, propunerile sale de încredinţare a unui nou mandat Băncii Centrale Europene sau eventualitatea unui boicot francez al politicilor europene au suscitat extrem de puţine comentarii la nivel european. Cu toate acestea, conservatorii germani îl susţin în continuare, conform liniei oficiale a partidului doamnei cancelar, pe Nicolas Sarkozy. Andreas Schockenhoff, preşedintele comitetului parlamentar de prietenie germano-francez, e aparent liniştit şi pune declaraţiile cu tentă antieuropeană ale lui Sarkozy pe seama campaniei. Mai îngrijorat ar fi el de intenţiile lui Francois Hollande de renegociere a tratatelor europene, dar, afirmă politicianul german, legăturile dintre cele două ţări sunt atât de puternice încât cooperarea bilaterală va continua indiferent de preşedintele ales.

În altă ordine de idei, cancelarul Angela Merkel nu a dorit să-l primească pe Hollande la Berlin, dar a acceptat doi economişti din echipa sa într-o vizită la fundaţia conservatoare Konrad Adenauer pentru a primi mesajul acestora prin intermediar. În eventualitatea în care Franţa va avea un guvern socialist şi în contextul european tensionat, Franţa şi Germania vor avea mai puţin timp decât de obicei pentru a găsi un modus vivendi. „Să moară şi capra vecinului” nu e un dicton folositor (Die Welt)

Germania doreşte ca membrii FMI să participe cu resurse proprii la mecanismele de salvare a monedei Euro. Ţări în dezvoltare precum Brazilia sau India sunt reticente, dar atitud