Mi se pare definitoriu pentru momentul in care ne aflam, faptul ca marea dezbatere publica se poarta pe teme cum ar fi vânzarea resurselor naturale, returnarea proprietăţilor naţionalizate sau sistemul de vot pe care sa-l folosim mai departe. Dupa o asemenea enumerare am putea crede ca ne-am întors undeva la începutul anilor 90, când trebuia redesenat totul. De la nivel de principiu. Si, intr-un fel, asta trăim. Dupa aproape opt ani de regim Basescu, am reusit sa revenim la multe din momentele pe care le credeam depasite, sa ne intoarcem in timp. Sa refacem greseli deja ispăşite. Sa vorbim din nou numai despre proprietate (cea generata de altii, inainte) si despre privatizari dar nu despre munca ce creeaza proprietate, nu despre locuri de munca si productivitate. Credem, in continuare, ingenuu, ca forma de proprietate este secretul eficientei economice...
In mesajele lui din ultima vreme, preşedintele descrie un model economic distrugător, inept si care nu lasă loc pentru niciun fel de speranţă. Pentru ca in anii care vin nu pare sa fie rost de investiţii străine, tot ce a mai rămas de făcut e sa vindem resursele minerale, a spus literalmente Traian Băsescu. Din această strategie de dezvoltare lipseşte un singur personaj: cetăţeanul român. Cum stimulăm prosperitatea investitorilor romani prin taxe mai mici si birocraţie mai putina? Cum cream, noi pentru noi, mai multe locuri de munca? Cum facem ca agricultura să producă tot mai multe produse finite, în aşa fel încât să nu mai vindem doar "materia prima”, cum făceam şi acum o sută de ani? Cum naştem branduri româneşti?
Pe tot parcursul acestei crize economice, Băsescu s-a purtat iresponsabil si a împins politicile guvernamentale în această direcţie falimentară. Primul lui leac împotriva crizei a fost un împrumut cât mai mare, urmat de tăierea dramatică a lefurilor din sistemul public şi mărirea TVA, "ca
