Există gesturi şi decizii care, oricât ai încerca să le explici, să le argumentezi, să le justifici, îţi vor purta, în manualele de istorie, numele. Mineriada lui Iliescu, de exemplu. Condamnarea comunismului a lui Băsescu. Binele şi răul nu împart însă echitabil pagina de istorie. Proiectul de lege pe care premierul se pregăteşte zilele acestea să-l semneze se va numi „naţionalizarea Ungureanu“. Indiferent dacă situaţia actuală se datorează în principal PNL şi partidelor de dreapta, indiferent dacă premierul nu face acum decât să continue ceea ce a început Boc şi chiar dacă va ieşi de trei ori pe zi să explice dificultăţile financiare în vreme de criză.

Despre ce este vorba? După 22 de ani în care retrocedarea terenurilor şi a imobilelor confiscate de comunişti a luat chipul celei mai sinistre batjocuri la adresa proprietăţii şi a victimelor regimului, guvernul este pe cale să decidă cea de-a doua naţionalizare, după aceea operată de Iliescu în 1994, când casele au fost vândute chiriaşilor. Mai exact, proiectul de lege plafonează la 15% din valoarea bunului despăgubirile pe care foştii proprietari le vor primi, le eşalonează pe o perioadă de 10-12 ani (chiar şi pe acelea obţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă), anulează retrocedările în natură şi pe cele prin compensare cu alte bunuri şi servicii. Legea acţionează retroactiv, deoarece sub incidenţa ei intră „titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ şi transformă automat acţiunile de la Fondul Proprietatea în despăgubiri în numerar supuse aceleiaşi plafonări de 15%.

Argumentele folosite de guvern sunt două, ambele mincinoase. Primul se referă la lipsa banilor, „atâta ne permitem“, spunându-se că suma totală pentru despăgubiri este de 16 miliarde de euro. Cifrele de acum nu se potrivesc însă cu