Municipiul Motru nu a existat. A existat cândva, pe malul stâng al Motrului un moment magnific, despre care foarte puţină lume mai poate povesti. A fost momentul în care s-au început exploatările miniere de subteran. În acei ani s-au construit primele colonii muncitoreşti la Însurăţei şi Horăşti. Astăzi din cele patru blocuri doar două mai sunt locuite, însă, şi aşa foarte puţini locatari îşi amintesc de primii mineri. Toate aceste povestiri, dar şi multe altele sunt spuse de Ion Burlan, tatăl directorului SNLO, Daniel Burlan, omul care practic a pus „cărămida de temelie” pentru municipiul Motru.

Atunci angajaţii din comunele limitrofe străbăteau kilometri întregi, pe jos, la lumina lămpilor de carbit pentru a răspunde prezent, la apelul de dimineaţă. În anul 1963 s-a pus piatra de temelie a unei noi localităţi, care avea să devină oraş trei ani mai târziu, având primăria pe o scară de bloc, foarte multe alei, trandafiri şi plute, pentru cele câteva blocuri construite anume pentru mineri. Acela a fost momentul magnific al apariţiei municipiului Motru.

Rătăcitori în căutarea rădăcinilor

Deşi are în componenţă şapte sate cu gospodării, a căror vechime depăşeşte în mai multe cazuri 100 de ani, o parte din obiectivele în jurul cărora s-a scris istoria devin rând pe râd amintire. Luăm în calcul bisericile, şcolile centenare de la Roşiuţa şi Ploştina, sediile unor foste întreprinderi miniere, unele clădiri ale administraţiei care mai există doar ca patrimoniu. Populaţia care a venit aici, în urmă cu cinzeci de ani s-a aşezat în oraş. O parte a celor veniţi s-au retras spre locurile natale după disponibilizări, începând cu anul 1997. Alţii au rămas şi în ciuda faptului că mineritul mai dăinuie urbea, devine uşor-uşor conglomerat al pensionarilor, al căror număr depăşeşte 6.000 de persoane. Cam tot atâţia salariaţi în domeniul de stat şi cel privat se zba