Institutul Cantacuzino, singurul institut din România în care se produceau vaccinuri şi seruri de care depindea sănătatea a milioane de oameni este în pragul falimentului. "Mai avem bani doar de o chenzină", ne spune doctorul Dan Ionescu, şeful Laboratorului de infecţii cu transmitere sexuală de la Institut. Domnul Ionescu este cel mai vechi angajat. gândul vă prezintă în continuare principalele cauze care au pus pe butuci acest Institut de elită.
1. În primul rând este vorba despre "managementul defectuos". Puteţi citi mai jos cine a manageriat Institutul în ultimii ani.
2. În al doilea rând, "vina" aparţine concurenţei. Companiile farmaceutice străine deţin suficiente resurse pentru a-şi exercita influenţa în structurile de decizie ale administraţiei de la Bucureşti.
3. În al treilea rând, este vorba de desfiinţarea aşa numitelor "liniil de producţie". Despre aceste decizii sinucigaşe citiţi mai jos.
4. Nu în ultimul rând, este vorba de interese imobiliare. Da, Institutul stă pe o mină de aur în centrul Capitalei.
Situaţia disperată a institutului a devenit de câteva zile subiectul unei anchete desfăşurate de Avocatul Poporului. Gheorghe Iancu, deţinătorul acestei funcţii, a demarat "o anchetă proprie referitoare la neproducerea unor vaccinuri (stafilococic D - în diluţii - produs original românesc), de către Institutul Cantacuzino", ceea ce în opinia instituţiei Avocatului Poporului reprezintă "o încălcare gravă a dreptului fundamental la sănătate, prevăzut de art. 34 din Constituţie şi o afectare într-o anumită măsură a siguranţei naţionale a României".
Institutul Cantacuzino are o situaţie delicată de 20 de ani. "În 1991-1992 s-a desfinţat prima secţie de producţie de vaccin poliomielitic. OMS s-a angajat că va eradica boala produsă de virusul poliomielitic, dar în România este necesară vaccinarea împotriva acestui virus
