Linişte, numără Roberta! Apelul a intrat în patrimoniul Parlamentului, după cum "tehnologia Roberta" de numărare a voturilor este predată în şcolile de politică şi administraţie, protagonista fiind monitorizată de Who’s Who pentru acelaşi motiv. La fel de celebră ca "linişte, numără Roberta" e şi replica opoziţiei frumuseţea trece, prostia ba.
Chestiunea politică a zilei e fuga Robertei. A doua. Mai tare ca fuga lui Bach. Moştenire de familie. În 22 decembrie, după ce sudase porţile uzinei, tatăl Robertei, se zice, fugea de rupea pământul, alergat de lucrătorii de la 1 Mai. Şi asculta Bach.
Prima fugă a Robertei se consumase la instalarea în scaunul de preşedinte al Camerei. Scâncea în plen că ea nu mai stă lângă Năstase, că-i fură ideile..., strigă pe holuri că frumuseţea trece şi că o intimidează intelectual.
Ultima fugă a Robertei s-a produs alaltăieri, când o alergau pesediştii să-i ia preşedinţia. N-au prins-o. Pedeliştii au fentat plenul, strigând care pe unde apuca, important e trandafirul şi biroul permanent, important e trandafirul şi biroul... biroul permanent al Camerei şapte oameni ai coaliţiei, şase de la opoziţie. Dar nici biroul nu era de găsit.
O aiureală întreagă. Opoziţia avea plenul majoritar dar nu-i folosea la nimic, fiindcă nu se întrezărea biroul.
Fuga lui Anastase de la Camera Deputaţilor are rostul să tragă de timp până la alegeri, până se înjgheabă gruparea Ungureanu. Înainte de Paşti, Roberta îi păcălise la fel, a "sigilat" plenul, le-a dat vacanţă şi le-a urat sărbători fericite. La Ploieşti, de Înviere, le-a urat şi de Sfântul Ion. S-o ţină electoratul minte.
Abandonat de Băsescu, PDL-ul dispare încet dar sigur, pe felii. Când a plecat Boc, Udrea jubila, era de neclintit. Evenimentele au luat-o însă razna. Nu pricepea de ce trebuie să plece şi ea. Ungureanu părea
