Laszlo Bocsardi, directorul unuia dintre teatrele cel mai bine cotate din ţara noastră, Teatrul „Tamasi Aron" din Sfântu Gheorghe, este nominalizat anul acesta la Premiile UNITER la categoria „Cel mai bun regizor" pentru spectacolul „Caligula", pus în scenă la Teatrul Naţional din Craiova. Montarea beneficiază de interpretarea magistrală a lui Sorin Leoveanu, şi el nominalizat la categoria „Cel mai bun actor în rol principal". Despre acest spectacol şi despre ce defineşte creaţia lui Laszlo Bocsardi am vorbit şi noi cu regizorul.
Ce reprezintă spectacolul „Caligula" în cadrul valoroasei şi bogatei dvs. cariere?
Caligula ca text a devenit important pentru mine mai ales din cauza personajului principal. Construcţia, filozofia piesei se realizează mai ales prin figura ambiguă a acestui tiran, care are sufletul unui adolescent sătul de laşitatea şi imoralitatea burgheză a celor ce îl înconjoară. Un personaj extrem de complex, contradictoriu, cu o sete de dragoste cosmică, care cu dorinţa sa de absolut de a avea imposibilul trezeşte copilul din noi. Orice oroare ar comite, tot el rămâne personajul cel mai apropiat de sufletul nostru. Este un text foarte mare şi mă simt norocos pentru posibilitatea de a fi putut lucra cu el într-un moment prielnic, având ca partener un actor genial, o distribuţie aproape perfectă şi condiţii de lucru foarte bune.
Cum aţi ajuns să montaţi „Caligula" şi cum l-aţi ales pe Sorin Leoveanu în rolul titular?
Alegerea acestui text se datorează în totalitate existenţei în trupa craioveană a lui Sorin Leoveanu, care, la rându-i, paralel cu mine, avea acelaşi vis: Caligula. E clar că la mijloc e vorba de soartă. Alta explicaţie pentru alegerea făcută nu găsesc.
Preferaţi mereu să lucraţi pe texte mari, importante. De ce vă simţiţi mai apropiat sufleteşte de „clasici"?
Cu cât torsiunea societăţii creşte, cu c
