De ce preiau dictatorii mai noi sintagme şi pseudoconcepte de la dictatorii şi ideologiile extreme mai vechi? Ultima gogoriţă de acest fel a răsărit în discursul de acum cîteva zile al lui Kim Jong-un, care a vorbit de victoria finală.
Termenul apare în Mein Kampf-ul lui Hitler şi nu este unul neutru, ca dovadă faptul că echivalentul german (Endsieg) e interzis pe unele forumuri de Internet în această limbă, spune Wikipedia. Victoria finală este ceea ce era pe vremuri comunismul, un soi de vis de la sfîrşitul timpurilor, rai pe Pămînt. Doar că sfîrşitul timpurilor era mai aproape pentru nazişti decît pentru comunişti, fiindcă ideologia naţional-socialistă n-a avut vremea să fie la fel de consecvent falimentară economic şi nu a înşirat atîtea eşecuri precum cea comunistă. Iar victoria finală era realizată, desigur, prin război, şi nu prin progres economico-ştiinţific, cum ar fi fost construit comunismul.
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieSimptomatic e faptul că termenul a fost folosit de Goebbels pînă prin martie ’45, mult dincolo de contextul în care ar fi putut fi eficient propagandistic. Ca atare, ideea se leagă de actuala situaţie din Coreea de Nord. Capacitatea noului lider comunist de a ţine în mînă regimul creat de bunicul său, Kim Il-sung, al cărui centenar l-a sărbătorit prin discursul respectiv, fusese pusă sub semnul întrebării, mai ales după ce, cu cîteva zile înainte, o supercalifragilistică rachetă nord-coreeană se făcuse bucăţi în aer, imediat după lansare. Discursul lui Kim Jong-un a fost comentat pozitiv în mediile internaţionale, ca venind din partea unui lider în stare să lege cîteva cuvinte la rînd, cu o aparenţă normală, diferită de cea a ciudatului său predecesor, Kim Jong-il, care a murit în decembrie anul tre
