Cei mai grei 400 metri ai carierei. Adică tura de teren cu o simbolistică aparte. Acustica infernală a stadionului te poartă pe braţe, bliţurile te fac să clipeşti neîncetat, iar mintea-ţi fuge la cel mai drag suflet de acasă. Nu te opri! O mare de figuri din tribune te încurajează de parcă ai fi maratonistul-campion, colegii din spate te roagă să reduci tempoul pentru a prelungi euforia, dar steagul de deasupra ta nu-ţi dă pace. Continuă! Paşii te poartă spre linia de finiş în pas de pionier, ai vrea ca momentul să dureze o eternitate, dar reprezentaţia ia sfârşit. Au trăit asta uriaşul Iulică Ruican, celebra Elisabeta Lipă, luptătorul Vasile Andrei, kaiacistul Aurel Vernescu sau mulţi alţii. ProSport vă introduce în pielea portdrapelului României la Londra prin amintirile scoase din lada de comori de Valeria Beşe şi Costel Grasu.

Valeria Beşe a fost prima şi singura handbalistă de până azi care a defilat cu drapelul României la o deschidere a Jocurilor Olimpice. S-a întâmplat chiar la ultima ediţie, la Beijing, astfel că toate amintirile sunt încă proaspete în memoria puternicei apărătoare.

Desemnarea ca portdrapel al României nu a venit chiar ca o undă de şoc pentru Valeria Beşe. "Ştiam că o reprezentantă a echipei de handbal avea să fie cea care se va afla în fruntea delegaţiei. Căpitanul nostru obişnuit, Steluţa Luca, s-a retras de la naţională, astfel că în echipă au fost alegeri. Eu am fost desemnată noul căpitan şi automat mi-a revenit şi misiunea de a fi portdrapel", ne povesteşte handbalista. Senzaţiile trăite? "Sentimentele sunt unice şi nu cred că le pot compara cu nimic altceva în toată cariera mea. Pe lângă emoţiile de rigoare, când am făcut turul de stadion parcă nu am respirat, asta a fost senzaţia pe care am avut-o.", ne răspunde Valeria Beşe.

"Unei gimnaste nu i-ar fi uşor"

Portdrapelul României de la Beijing