Deşi m-am jurat că n-o s-o mai fac niciodată, am comis-o din nou: am citit textul moţiunii de cenzură

În mai puţin de un minut, cunoscutul astrofizicain american Carl Sagan a construit una dintre cele mai fascinante critici la adresa colegilor săi prea repede dispuşi să vadă extratereştri şi alte năzbâtii acolo unde, de fapt, nu vedeau nimic. În povestioara sa, Carl Sagan descrie cam cum gândesc aceşti oameni de ştiinţă şi modul în care îşi construiesc teoriile. Iat-o:

„Nu pot sa văd nimic pe suprafaţa planetei Venus. De ce? Pentru că suprafaţa sa e acoperită cu straturi groase de nori. Şi norii din ce sunt făcuţi? Din apă, desigur. De aceea, pe Venus trebuie existe multă apă, iar suprafaţa sa trebuie să fie foarte umedă. Dacă suprafaţa sa e umedă, înseamnă că e mlăştinoasă. Iar dacă e mlaştină, înseamnă că acolo cresc ferigi. Şi dacă sunt ferigi, probabil că sunt şi dinozauri". După care Sagan rezumă această aparent inatacabilă înlănţuire logică. Ce văd? Nimic. Concluzia? Dinozauri.

Mi-am adus aminte de această snoavă ieri, când, deşi m-am jurat că n-o s-o mai fac niciodată, am comis-o din nou: am citit textul moţiunii de cenzură depuse de USL. Am riscat o dezamăgire şi aceasta mi-a fost furnizată cu asupra de măsură. Aşa că întreb din nou, cum am mai făcut-o odată: cine naiba le scrie ăstora moţiunile de cenzură?

Moţiunea atacă trei probleme: privatizările şi concesionarea resurselor, alocarea de bani clientelei politice din fondul de rezervă al Guvernului şi înfiinţarea liniei maghiare la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş. În toate trei, atacul e construit identic: se enunţă sumar problema, după care urmează o inundaţie de interpretări asupra ei. Nici un efort de a aşeza argumentele într-o ordine raţională şi logică, de aşa natură încât acuzaţiile să fie convingătoare şi crezute.

Un singur ingredient e în plus faţ