Învăţământul românesc are nevoie de promovare. Sunt numeroase concursuri, olimpiade şi acţiuni, care, de-a lungul desfăşurării lor, sunt însoţite de atâta trudă, zâmbete şi lacrimi şi în care sunt antrenaţi atât elevi cât şi părinţi ori profesori. Toate acestea însă, intră prea puţin în vizorul oamenilor…

Cu toate că olimpiadele şcolare au ajuns la final, nu le putem împărtăşi bucuria unora dintre elevii mureşeni, care, din auzite, ar fi ajuns pe podium. Motivul? Nu ştim care sunt aceşti elevi, căci nu avem rezultatele finale. Nu toate, dar multe dintre acestea stau undeva în vreun folder al unui calculator sau pe un birou al inspectorilor de specialitate de la Inspectoratul Școlar Județean. Cu toate că au fost sesizaţi de conducere în acest sens, marea majoritate a acestora nu s-a sinchisit prea mult în a face cunoscute listele cu elevii de care sunt responsabili.

Cert este că există copii care chiar învaţă, care suferă atunci când nu reuşesc să îşi atingă ţelul, care râd atunci când se află pe un podium sau se bucură atunci când le sunt recunoscute meritele. Unii elevi învaţă cu adevărat, încât nici nu mai au timp liber, şi alţi părinţi încă tremură de emoţie cu gândul la următoarea olimpiadă…

Există elevi, şi am avut onoarea să îi cunosc, pentru care matematica, fizica, limba română, sau oricare altă disciplină, reprezintă o pasiune şi îşi concentrează toate eforturile în a o aprofunda mai bine. Bucuria de a-i asculta nu îşi găseşte comparaţie… În această ecuaţie sunt implicaţi şi acei profesori pentru care munca la catedră este un mod de viaţă şi părinţi care au riscat totul pentru studiul copiilor lor. Pe toţi aceştia, cine îi vede, cine îi cunoaşte? Noi nu vrem decât să-i promovăm, domnilor inspectori, şi de acest lucru voi ar trebui să fiţi primii interesaţi!

Învăţământul românesc are nevoie de promovare. Sunt numeroase concursuri, oli