După ce PDL şi USL îşi anunţaseră, pe rând, susţinerea pentru alegerea parlamentarilor pe baza votului majoritar într-un singur tur, practicat în Europa doar în Marea Britanie, părea că nimic nu mai e de făcut pentru a împiedica generalizarea aberantului sistem care a fost deja adoptat pentru aleşii locali. Nu e sigur că Săptămâna Patimilor le-a adus membrilor comisiei parlamentare un plus de discernământ, mai degrabă reprezentanţii PDL şi ai PNL au înţeles că „majoritarul pur" le-ar aduce prejudicii considerabile.
Principiul care a fost adoptat prin consens este un sistem de vot mixt, prin care se alocă jumătate din mandatele parlamentare în colegii uninominale şi diferenţa de mandate printr-un sistem de compensare. Dacă, de exemplu, trebuie aleşi 300 de deputaţi, teritoriul nu se va împărţi în 300 de colegii, ci numai în 150. În fiecare dintre acestea, candidatul care primeşte cele mai multe voturi obţine mandatul. Restul de 150 de mandate se distribuie pe liste de partid, astfel încât, în final, fiecare partid să aibă un număr de mandate proporţional cu voturile pe care le-a obţinut la nivel naţional. Dacă, de exemplu, partidul X obţine 30 de mandate în cele 150 de colegii, iar la nivel naţional a întrunit 40% din totalul voturilor, înseamnă că are dreptul la 120 de mandate, deci în faza a doua (a compensării) i se mai alocă 90 din celelalte 150 de mandate. Dacă partidul Y a obţinut în colegii 100 de mandate, având la nivel naţional tot 40% din voturi, îi vor fi atribuite prin compensare încă 20 de mandate.
Sistemul are calitatea de a putea satisface cele mai multe dintre exigenţele care au fost enunţate de-a lungul timpului în spaţiul public, şi anume: asigură reprezentarea proporţională în Parlament a tuturor partidelor care au întrunit un număr semnificativ de voturi, dă alegătorilor posibilitatea de a opta între candidaţi, şi nu do
