Al cui va fi partidul pe care vrea să îl facă Mihai Răzvan Ungureanu? Nu, nu e o întrebare retorică şi să încercăm să răspundem fără prejudecăţi. Cînd MRU a ajuns ministru de externe în 2005 a dat o declaraţie clară în care a spus aşa: preşedintele este cel care face politica externă, conform Constituţiei, deci el dă direcţia şi 70% din orientare, primul ministru este cel care conduce în fond personalul ţării şi hotărăşte cine e promovat în diplomaţie, deci 20% e la el, şi afacerile curente trebuie gestionate, asta face vreo 10%, asta e treaba ministerului. Maximă modestie, explicabilă prin faptul că MRU îşi oferise serviciile singur pentru poziţia cu pricina. Astăzi însă nu cred că a sunat el ca atunci să se ofere prim ministru, deci se pune întrebarea legitimă în ce procent este azi MRU principal, şi în ce procent agent? Ca să explic această terminologie, principalul este cel care deţine autoritatea, iar agentul este cel acţionează în numele său. În mod tradiţional în teoria socială considerăm pe omul politic principal şi pe birocrat agent, şi vorbim de o problemă în măsura în care principalul nu-l poate controla perfect pe agent, care se poate abate de la misiunea sa. Dar nu e cert nici că principalul are întotdeauna dreptate -acesta poate cere agentului conformitate totală în măsura în care e el însuşi legitim. Carol al II-lea era principalul, şi Armand Călinescu sau Gh. Tătărescu, prim miniştrii lui, agenţii săi. Un prim ministru care nu are partid, care e un funcţionar superior apolitic promovat de la un serviciu de informaţii de către şeful statului începe, evident, prin a fi un agent. MRU este un birocrat care ambiţionează să devină politician, un agent care afirmă public că îşi propune să ajungă principal. Şi aici avem ce analiza, întîi examinînd cum pare să funcţioneze guvernul la două luni după investire şi pe urmă prezumţia formării unei viitoare forţe po