Zilele trecute, pe fondul chiulului masiv al aleșilor noștri, care la unii se cheamă grevă parlamentară, la alții doar lipsă de chef de venit la Parlament, a trecut, prin Senat, adoptat în mod tacit, proiectul de lege prin care votul ar trebui să devină obligatoriu. N-am nimic cu inițiatorii acestui proiect, poate că ei așa cred că se rezolvă problema din ce în ce mai mare a lipsei de legitimitate a aleșilor. Cred însă că acest proiect nu are nicio șansă de a deveni eficient, chiar dacă, prin absurd, și în ciuda Constituției, ar deveni realitate. Și asta pentru că omul, și mai ales românul, dacă este obligat să facă ceva, face, dar în totală bătaie de joc. Astfel, dacă spui că îi dai amendă 1000 de lei dacă nu se prezintă la vot, cetățeanul român care acum chibițează pe la Antena 3 va veni la urne, va pune ștampila la întâmplare, fără chef, iar rezultatul va fi o bulibășeală totală, în care multe partide se vor trezi, rod al întâmplării, cu voturi primite cadou, în vreme ce consacrații se vor chinui să facă majorități. Și va ieși, de fiecare dată, o guvernare din ce în ce mai ciudat alcătuită, care ne va face să ne amintim cu plăcere de guvernul minoritar Tăriceanu, sprijinit din umbră de PSD, sau de actualul Executiv, șantajat zilnic de UDMR. Va fi totuși o parte bună, pentru că cei care acum promit în stânga și-n dreapta mită electorală se vor reorienta, pentru că își vor pierde puțin din obiectul mitei. Atunci nu vor mai trebui decât să-i convingă pe obișnuiții beneficiari ai șpăgii electorale să voteze cu ei, nu și să vină la vot.

Iar, după maxim două alegeri din acestea obligatorii, guvernanții de atunci vor face cum fac și cei de acum cu votul uninominal: vor recunoaște, în sinea lor, că au greșit, și vor schimba legea. Tipic românesc.