In a treia zi de Paste, Gigi Becali a inviat. Dupa ce a aflat ca a fost achitat de ICCJ in dosarul "Valiza", patronul Stelei s-a luat la tranta cu Satana. Si cu slujbasii sai incornorati din Justitie.
Cateva cruci, un multumesc lui Dumnezeu ca nu a lasat tarisoara in ghearele Diavolului, si poza de razboinic al lui Iisus e gata.
In ce film isi imagineaza Gigi Becali ca joaca? In rarele momente de singuratate, in rarisimele dialoguri pe care Gigi le poarta cu Becali, oare ce si-o fi gandind fostul oier despre actualul europarlamentar, patron de fotbal si presedinte de partid? Chiar s-o vedea omul asta trimisul Domnului pe Pamant sa-l infrunte pe Satana? Crede el vreo clipa sincer ca e prigonit tocmai pentru ca e insetat de dreptate?
A vorbi despre Gigi Becali in cheia moralitatii mi se pare o blasfemie suprarealista. E ca si cum ai spune despre Einstein ca s-a ocupat cu magia. Ceea ce, poate peste cateva mii de ani, va fi adevarat din perspectiva stra-stra-stranepotilor nostri. Si, totusi. Cum poate ajunge un om atat de smintit si rupt de realitate incat sa intoarca pe dos nu doar morala insasi, ci valorile unei societati intregi? Poate si pentru ca insasi societatea e destructurata si confuzata pana dincolo de orice limita.
"Fericiti cei flamanzi si insetati dupa dreptate, caci ei vor fi saturati! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, caci a lor este Imparatia Cerurilor!" - canta Becali in palatul sau in fata televiziunilor, marti, 17 aprilie 2012, la doar cateva ore dupa ce rupsese si sarise cu picioarele pe o notificare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (evident, pentru una dintre miile de jigniri si discriminari pe care Becali le sloboada la fiecare deschidere de gura).
Ce poate fi mai absurd de atat? Ce poate fi mai delirant decat un om care isi palmuieste cu fiecare cuvant semenii