Premiera are loc joi, 19 aprilie, ora 20.00, la Cinematograful Ostroveni, regia fiind semnată de celebrul regizor Silviu Purcărete.

Povestea filmului începe undeva prin anii '60 când un medic primeşte repartiţie la Palilula, un oraş pierdut pe harţa ţării, după ce nea Pantelică, precedentul medic ,a decedat. În concepţia regizorală a apreciatului regizor Silviu Purcărete, Palilula este un autentic „Macondo" oltenesc, locul unde derizoriul coexistă cu lucruri fermecătoare, este nicăieri şi pretutindeni, este locul unde nu se ştie dacă oamenii mint, visează sau trăiesc cu adevărat. Îngerul păzitor este mediul unde tronează imoralitatea şi melancolia. La Palilula nimeni nu munceşte, dar toţi îşi umplu burdihanele. Aici nu se naşte niciun copil, iar tinerii, bătrânii sau adulţii nu au trecut de pragul copilăriei. „Palilula este Infernul cu miros de Paradis, este Paradisul mistuit de flăcările Infernului", cum însuşi descrie regizorul universul palilulian. Doctorul Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de Medicină ajunge la Palilula, sau altfel spun... nicăieri, în oraşul fantomă pierdut în mijlocul câmpiei valahe.

Copita de ţap, zestrea lăsată copilului

„Pentru mine, temele fundamentale ale filmului ar fi:

1. Mai întâi ar fi vorba de o întrebare: «Ce zestre îi las eu copilului meu în afara unei copite de ţap?» Mesajul se structurează în jurul temei şi moştenirii, temele cele mai bătucite ale actualităţii

2. Apoi vine răspunsul, banal şi iarăşi foarte răspândit: Moştenirea, singura moştenire pe care pot să o las eu ca român - sau burkina-fassiot, alegerian, bosniac sau columbian, adică unul ieşit dintr-o cultură minoră - nu poate fi decât povestea însăşi.

Povestea este singura cale prin care se poate înnobila jegul. Realitatea nu mai contează câtă vreme este povestită. Mai mult, realitatea nici nu există decât dacă e povestită