Sute de copii ar da orice să scape de munca ce le aduce bucate pe masă şi de măritişul la 14 ani, ca să meargă la şcoală şi să înveţe ceea ce părinţilor le e străin: scrisul şi cititul.
Monica, o puştoaică de 11 ani care visează să devină poliţistă, se trage dintr-un neam de ţigani-turci şi, pentru un an, a renunţat, fără voia ei, la şcoală.
N-a avut de ales. Într-o dimineaţă, în loc să meargă la şcoală, şi-a făcut bagajele, a părăsit cămăruţa din Baicului- Pantelimon şi s-a dus la bunicii din Medgidia, unde mama strângea fier vechi, pentru 20 de lei pe zi.
Mamei nu i-a dat prin cap să o reînscrie la cursuri. Femeia se certase cu socrii din Bucureşti, şi spera că soţul o să vină repede după ea şi după copii. Aşa a ajuns Monica unul din cei 400.000 de copii prinşi în capcana abandonului şcolar. Când s-au întors în Capitală, şcoala începuse de câteva luni.
"Mi-era milă de dânsa. O vedea pe fata lu’ sora mea că umblă la şcoală, da’ am zis că e prea târziu s-o mai dau", povesteşte spăşită mama.
Nu era târziu. "A venit învăţătoarea lui Monica şi a chemat-o. A spus că or să ne ajute ei cu ghiozdan, caiete", îşi aminteşte femeia.
Norocul fetei a fost că Şcoala 64 "Ferdinand", unde a fost înscrisă ea, este una dintre cele patru instituţii de învăţământ din Bucureşti incluse în programul "Hai la şcoală", demarat de UNICEF, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi implementat, de doi ani, în 103 şcoli din ţară.
Luminiţa Costache, reprezentant UNICEF, spune că iniţiativa e un colac de salvare aruncat copiilor asemeni Monicăi, forţaţi de familie să aleagă munca, străinătatea sau căsătoria în locul şcolii.
"Mamele ţin frâiele educaţiei unui copil"
Ca să-i aducă pe elevi în bănci, profesorii şi părinţii au pus ei înşişi mâna pe carte. Primii învăţăcei au fost directorii, la cursuri de educaţie interculturală.
"Am afla
