Există o critică a unor “oameni de dreapta” sau “liberali intelectuali” la adresa PNL care vine uneori fie de pe poziţiile neoconservatoare din PDL, fie pur şi simplu din faptul că sînt intelectualii care susţin puterea actuală. În ultimul timp, Crin Antonescu este ăla avîntat şi rămas într-o buclă anti-Băsescu, în timp ce Victor Ponta a început să-şi intre în rolul de lider raţional şi ceva mai atent cu declaraţiile.

Pe cine mai reprezintă PNL? E Antonescu chiar nejustificat isteric? De aici porneşte o analiză excelentă a lui Andrei State a liberalismului recent românesc, cu tot ce a afişat el mai doctrinar şi mai “intelectual”. Şi rezultatele unei priviri extrem de atente şi de aplicate sînt mai mult decît fertile. State nu se lasă impresionat de critica de pe poziţii de dreapta a lui Antonescu, nu crede că Antonescu a derapat şi că reproşurile dinspre dreapta ar avea vreun suport. Există o “formă cinstită” de reprezentare a burgheziei româneşti, fragile şi destabilizate cum o fi, de care Antonescu nu e tocmai străin. O parte din argumente, mai jos:

De ce insultele lui Crin Antonescu, un politician aflat, totuşi, în opoziţie, deci în linia a doua, sînt mai insuportabile decît injuriile venite din partea puterii, căci şi prin vocea lui Traian Băsescu sau cea a lui Teodor Baconschi s-au exprimat destule valori ferme? Ceea ce deranjează cu adevărat în declaraţiile publice veninoase ale preşedintelui PNL este tocmai voinţa de a politiza din nou spaţiul public, altfel decît prin numiri în funcţii publice pe criterii politice. Iar repolitizarea a devenit insuportabilă pentru o clasă de mijloc obişnuită să gîndească totul cuviincios şi utilitarist.

Din această perspectivă, protestul lui Crin Antonescu împotriva desemnării unui premier cu rădăcini în zona serviciilor secrete denotă mai mult suflu democratic decît tot corul de binecuvîntări venit dinspr