Reportajul celor de la „International Business Times" despre „cel mai izolat om din lume" arată mult, dar reuşeşte, totuşi, să ocolească gheţarul unei mari întrebări legitime: „Şi dacă domnul Nagasaki are dreptate şi noi, toţi ceilalţi, greşim?".

Jurnaliştii şi-au făcut datoria: l-au găsit pe niponul Masafumi Nagasaki care trăieşte singur, de mai mult de douăzeci de ani, pe insula Sotobonari, în largul oceanului, l-au filmat şi l-au convins să îşi spună povestea.

Am aflat că acest bărbat bronzat şi cu dantură relativă are 76 de ani, că a fost fotograf şi entertainer (!), că insula este locul pe care l-a ales pentru a muri (nu îşi imaginează că ar putea exista un loc mai bun unde să mori), că se îmbarcă o dată pe lună pe unul dintre vapoarele care trec pe lângă insulă, că merge în cel mai apropiat oraş să ia echivalentul a 120 de dolari americani pe care îi trimite fratele său, că din banii aceştia îşi cumpără apă şi mâncare, că ziua îi trece pregătind mâncarea, făcând curăţenie, spălând apoi găleţile, iar nopţile - ascunzându-se în cort de asaltul insectelor. La început, când se apropiau vapoare, mai lua pe el o haină să îşi acopere goliciunea. Între timp, s-a dezinhibat - despuiat a dat interviul şi părea extrem de amuzat de toate convenţiile moderne.

Au fost, desigur, şi evenimente teribile pe insulă. Câţi ani să fie de atunci? Uite că nici nu mai ştie! Era, parcă, al doilea an de când s-a stabilit aici - atunci a venit un taifun atât de puternic încât a distrus orice formă de vegetaţie. „N-am avut pic de umbră, a trebuit să stau numai în soare", spune Nagasaki râzând râsul zgomotos al oamenilor liberi. Acesta nu este un haiku, aceasta e o viaţă: o insulă, un ocean, un om singur şi soarele. V-aţi dat deja seama că domnul Masafumi Nagasaki s-a refugiat fiindcă nu vrea să respecte legile societăţii. Respectă însă legile naturii, căci nu există