Care e „povestea“ colecţiei „Pasărea măiastră“?

Pe de o parte, ne doream să readucem poveştile copilăriei, cele pe care le citeam pînă se desprindeau paginile cărţilor, poveştile ştiute, dar apoi uitate; pe de altă parte, am început să cunoaştem ilustratori locali şi ne-am dorit să le vedem ilustraţiile publicate, iar „tagma“ încurajată. Totul a devenit foarte clar cînd mi-a fost pusă în braţe o cutie plină cu cărţi vechi, odată cu întrebarea: „Astea-s cărţile tale, ce vrei să faci cu ele?“. Ştiam: o colecţie de poveşti româneşti ilustrate „altfel“ de către artişti români contemporani.

Ce îşi propune colecţia?

Să readucă poveştile româneşti pe „radarul“ copiilor de astăzi, ilustrate cum ne plăcea şi nouă cînd eram copii: imagini inspirate, armonioase, în culorile lumilor fantastice pe care le parcurg eroii. Şi îşi mai propune (sau speră) să stimuleze interesul pentru ilustraţia de carte. Asupra imaginarului copilului, ilustraţia are o pondere pe care de multe ori o uităm, dar, pornind de la ilustraţie, copilul îşi elaborează propriile construcţii imaginare, propria lume fantastică, imaginaţia. Un copil „citeşte“ o carte şi cînd nu ştie să citească şi ne dorim să răspîndim acest mesaj. Ilustraţia nu însoţeşte „povestea“, ci o completează, este una cu povestea.

Care sînt primele titluri şi ce va urma?

Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos din lacrimă şi Zîna zorilor au apărut deja în librării şi sperăm că va urma Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte. Am ales poveşti care să ofere multiple perspective şi niveluri de înţelegere, poveşti pe care copiii le aud într-un fel la şase ani şi în alt fel la zece ani. Este şi o colecţie cu viaţa ei proprie de acum, creşte în feluri şi chipuri nebănuite. Poveştile le alegem noi sau vin din dialogul cu ilustratorii: îi întrebăm dacă au o poveste preferată şi, dacă e pe acelaşi filon, mergem