Mihai Răzvan Ungureanu (MRU), premierul României, aseară la B1TV: “Roşia Montană înseamnă locuri de muncă. Privesc foarte tehnic această problemă şi nu dau înapoi în faţa unui adevăr. Nici nu sunt ecologistul de vârstă nouă care, brusc, şi-a reinventat propria identitate politică în nişte haine pe care probabil nici el nu le crede. Sunt dispus să merg la Roşia Montană cu oricine dintre cei care promovează, retoric, un ecologism care în spate nu are, de fapt, motivaţie ecologistă, ci pur politică, să vadă cum arată nişte răni ale pământului“.

Domnule MR Ungureanu, permiteţi-mi să vă atrag atenţia că Roşia Montană NU este o problemă politică. Roşia Montană reprezintă o multitudine de probleme (îndeosebi tehnice), cea ecologică fiind una extrem de importantă, dar fără a putea fi considerată „mai importantă” decât celelalte probleme ale Roşiei Montana: respectarea proprietăţii şi a regimului acesteia în România; respectarea legii, a hotărârilor justiţiei şi a statului de drept; conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural; strategia naţională de valorificare a resurselor minerale; corupţia; socializarea costurilor; distrugerea unei comunităţi etc. Factorul politic (politicienii) s-a adăugat şi el acestei problematici, îndeosebi după 2007, fie din bună-credinţă, fie pentru că „au mirosit” rost de niscaiva voturi. Reducerea problematicii Roşiei Montane la „motivaţia politică” e, pur şi simplu, demagogie.

Pornind de la un ultim firicel de prezumţie de nevinovăţie, iată o listă cu probleme „tehnice” ale cazului Roşia Montană. La finalul lecturării acestei liste (care e departe de a fi exhaustivă) poate veţi înţelege de ce proiectul nu are avizele necesare şi de ce dezvoltarea alternativă a zonei e blocată absolut abuziv. Domnule MR Ungureanu,

ȘTIAȚI:

… că numărul real al locurilor de muncă (necesarul) prevăzut pentru proiectul minier de la Ro