Episodul doi din razbelul premierului cu evaziunea s-a savarsit ieri la Palatul Victoria, dupa semi-decapitarea lui Blejnar de la ANAF. Cu o privire fixa si cu muschii fetei incordati, in fata unui ciorchine de jurnalisti si cameramani, premierul a mai rostit o data o fraza care este identica cu cea de acum 60 si ceva de zile: ca rata de colectare a Fiscului, ca procent in PIB trebuie sa fie musai 40%, si nu aproape de 30%, cum a fost vreme de 21 de ani, invariabil. Backgroundul era o intalnire a Comitetului Interministerial pentru Combaterea Evaziunii Fiscale. Am mai scris aici despre acest subiect, reanunt convingerea mea ca problema este bine dibuita si ca scuturarea Fiscului este necesara – din pacate trebuie sa reanunt si concluzia ca premierul are sfatuitori cel mult mediocri la capitolul economic. Altfel nu ar compara lucruri care nu se pot compara foarte simplu, cum ar fi rata de colectare din Romania cu media europeana (spuneam in articolul trecut ca este echivalent cu a incerca sa compari o pruna cu un cactus).

In primul rand, e o problema matematica si manageriala cu acest procent de 40%, rostit de fiecare premier care a descalecat la Palatul Victoria, invariabil, in prima perioada a mandatului. Sa presupunem ca bugetul Romaniei este 100 de lei. O majorare a taxelor colectate de la 31% la 40% din PIB ar insemna, teoretic, o diferenta de la 31 de lei la 40 de lei, teoretic 9 lei. Nu suna mult, dar altfel spus pentru a ajunge de la 31 de lei la 40 de lei, trebuie crescuta performanta cu 29.03% – asta intr-o institutie cu probleme grave, unde 200 de vamesi au fost umflati cu duba, unde spaga a ajuns pana la un adjunct al lui Blejnar, conform procurorilor. In lipsa unei reorganizari din temelii, care are nevoie la randul ei de o capacitate de analiza si regandire structurala pe care institutiile romanesti nu o au, planuri cincinale in cele cateva lun