Ce înseamnă religia într-un mare oraş? Un neoprotestant care predică în Piaţa Unirii la portavoce şi un frate de mănăstire căzut în păcat se chinuiesc să trăiască după voia Domnului. Le e atât de greu...
90% din populaţia României crede în Dumnezeu, 9% într-o forţă superioară care conduce lumea şi doar 1% din populaţie se declară atee sau fără religie. În Uniunea Europeană doar Malta întrece România la capitolul religiozitate. Biserica rămâne cea mai de încredere instituţie pentru români. Dar cât de adevărate sunt aceste statistici numai Dumnezeu ştie.
Religia e peste tot, te loveşti de ea când mergi pe stradă, când asculţi radioul în maşină şi, uneori, chiar când bei o bere într-un bar. Poţi fi sfânt trăind într-un oraş agitat care te duce în ispită cu fiecare pas? De câte ori iartă Dumnezeu şi se face că nu vede? Cele de mai jos sunt întâmplări adevărate despre oameni, religie şi Dumnezeu în vremuri de pace. Reportaje mici şi meschine, despre cum indivizii zilelor noastre îşi modelează dumnezei după nevoile şi fricile pe care le au zi de zi. Nevoia de a crede că există minuni. Frica de moarte.
Fănel
De aproape 20 de ani, un bărbat vesteşte Evanghelia seară de seară la portavoce, în Piaţa Unirii, din Bucureşti. Nu a pus niciodată vreo cutiuţă pentru bani în faţa lui, chestia asta nu i-a adus niciodată niciun leu. O face pentru Dumnezeu. Seară de seară e ca musulmanii la rugăciune. Are autorizaţie între 18.30 şi 20.00. Dar Fănel Zainea, căci aşa-l cheamă pe bărbat, e mai mult decât un fanatic religios. Am vrut povestea unui fanatic religios şi am găsit un om care cândva a condus un BMW seria 5, a încercat tot felul de afaceri şi care se miră sincer că un Red Bull a ajuns să coste patru euro în avion. Dar între el şi Dumnezeu e ceva. E ceva.
„Vă invit să vă apropiaţi de Dumnezeu căci este scris «Atât de mult a
