Adam Bezsnei Eniko Blanka e din Arad şi are 27 de ani. Două fetiţe. Şi o cruce mare şi grea pe umeri. Nicole, lumina ochilor ei, ar putea să se trezească într-o zi şi să n-o mai vadă. Deloc. Nici pe ea, nici lumea. Lumea e mare, frumoasă şi bună. Fetiţa lui Blanka trebuie să afle asta. Ca să poate citi, peste ani, scrisoarea pe care mama ei a trimis-o lumii întregi şi fiecăruia dintre noi, în parte, din prea multă iubire pentru copilul ei.

Primele necazuri

“Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată ce simte inima unui părinte atunci când copilul lui trece prin momente dificile; cu siguranţă că fiecare părinte a experimentat anumite sentimente şi trăiri când puiul lui drag a fost bolnav sau a avut vreo decepţie, ori s-a certat cu cel mai bun prieten sau poate şi-a pierdut animăluţul preferat. Eu sunt convinsă că vă sunt familiare aceste trăiri. Uneori, am putut fi ajutaţi de cei apropiaţi nouă, de părinţii dragi, de prieteni sau poate doar de necunoscuţi cu suflet mare, pe care suferinţa copilului nostru ni i-a adus aproape. Doresc să vă îndemn să nu vă lăsaţi învinşi de necazuri şi de sentimentul de neputiinţă, oricâte greutăţi am avea în viaţă. Trebuie să fim optimişti, încrezători şi puternici, să nu ne lăsăm copleşiţi de durerea pe care o simţim când copilul nostru este în necaz. Vorbesc din proprie experienţă, fiind mămica a doua fetiţe scumpe, Nicole şi Sophie. Nicole a împlinit recent 3 ani, iar Sophie va împlini şi ea 2 anişori, în august.

Povestea noastră începe din perioada liceului, eu fiind diagnosticată cu miopie forte, dioptriile mele creşteau şi, pentru că nu făceam faţă la o şcoală normală din Bistriţa, am fost nevoită să îmi petrec copilăria şi adolescenţa departe de familie, la şcoala de Ambliopi din Timişoara, iar ulterior la Centrul şcolar din Arad, unde l-am cunoscut pe actualul meu soţ. Încă din perioada liceului am trecut împreun