Un soare frumos intră pe fereastră. S-a trezit împrăştiat în tot patul, ca aruncat din avion; probabil că aşa cum a adormit, aşa se şi trezise. Nenumăratele beri băute aseară mai adiau lin din propria-i răsuflare – inspiră/expiră, trăieşte, învinge durerea atroce de cap. A deschis un ochi pîclit de somn. L-a închis repede înapoi. În mijlocul camerei un mormănel jalnic de haine. Alea de aseară. Blugii contorsionaţi, un crac pe dos şi unul pe faţă, două ghemotoace de ciorapi şi tenişii aruncaţi departe unul de celălalt... ce naiba, dansase? Noroc că-i sîmbătă, n-are nimănui cui să-i dea socoteală (poate amicilor de aseară, că-şi aminteşte o conversaţie periculos de agitată, dar nu mai ştie subiectul), ar fi bună o omletă acum, dar cin’ s-o facă şi parcă nici ouă nu mai sînt în frigider.
Un soare frumos intră pe fereastră. Mmmmm, se întinde, deschide doi ochi limpezi, de vegană. Lumina intră albăstriu-aurie, curată, crocantă, prin perdelele de voal liliachiu de la IKEA. Pilota foşneşte somnoros. Întinde mîna cu precizie, ochelarii sînt exact acolo unde îi lasă în fiecare seară înainte de culcare. Pe noptieră, lîngă mobil, la o distanţă calculată de paharul cu apă protejat de trei cărţi puse una peste alta. Una despre flori în ghiveci, una despre mirodenii în ghiveci şi un DeLillo gros cît o Biblie din care terminase cu greu primul capitol. Şi nu din cauza ei.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpDouă imagini aproape de clişeu fiecare, două persoane între care mai sînt mii şi milioane de variaţii legate de un unic adevăr care le apropie tribal: locuitul de unul singur. Am o grămadă de amici care stau singuri. Băieţi şi fete. Motivele, felurite. Unul s-a despărţit de prietena lui de cursă lungă. Îşi închiriaseră ceva împreună şi aşezaseră temeinic un habitat în care detergentul avea locul lui, prosoapele l
