Încă din copilărie îi priveam respectuos pe bărbaţii în vîrstă care stăteau în dreapta, lîngă cor. Ei organizau de fiecare dată coada pentru agheasma de Bobotează, tot ei împodobeau bradul bisericii înainte de Crăciun şi ei, numai ei, păreau a avea autoritate în faţa consiliului de babe din stînga, cele care se uitau mai degrabă spre rochiile (uneori, prea) scurte ale enoriaşelor decît spre altar. Mă intimidau mereu prin vîrstă, siguranţa mişcărilor, felul în care ştiau fiecare moment al liturghiei. Mai tîrziu am aflat că ei sînt stîlpii de bază ai consiliului parohial. Ei, împreună cu preotul, modelează o parohie într-un fel sau altminteri.
Am copilărit pe lîngă biserica Sfîntul Dumitru din Colentina, lîngă piaţa Obor. Biserică mare, frumoasă, solidă, construită, pare-se, de negustorii bogaţi dimprejurul Oborului interbelic. După anii ’70, după ce s-au construit blocurile cartierului – OD-urile, R-urile şi cele pentru sinistraţii de la ’77 –, parohia s-a înmulţit. Nu ştiu cum era înainte de venirea noastră, a celor de la bloc. Îmi amintesc doar de seniorii consiliului parohial, serioşi, exacţi în mişcări, organizaţi, lucrînd în sobră sincronizare.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratAm plecat din Colentina şi m-am mutat în zona Unirii. Aici am găsit alt tip de biserică. Tot între blocuri. Am mers destul de des, l-am cunoscut mai bine pe paroh, pînă la o agreabilă relaţie amicală. Se străduie din răsputeri să construiască o comunitate. Are şi un post la Patriarhie care îi mănîncă destul timp. Nu are barbă, locuieşte în zona Dorobanţilor, vrea să fie un profesionist în cele ce face. Este un foarte agreabil reprezentant al unei clase mijlocii dinamice, adaptate timpurilor. Cum arată parohia? Păi, cei care vin acolo sînt, în marea majoritatate, reprezentanţi ai unei clase mijlocii dinamice, adaptate ti
