Constient ca il podidesc tot mai spinoase probleme, domnul prim-ministru nu-si poate permite suplimente de inamicitie cu seful statului. De aceea, a optat pentru o lungime de unda similara in fapte si declaratii celei de la Cotroceni. In cel putin doua cazuri.
Primul este cel al controversatului proiect Rosia Montana. Recent, intr-o emisiune difuzata de un post de televiziune considerat apropiat actualei Puteri, premierul Ungureanu a facut lobby extragerii pretiosului metal galben.
"Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul unor rezultate. Proiectele care aduc locuri de munca ma intereseaza, le sustin. In ce priveste Rosia Montana, am avut discutii cu ministrii responsabili si am cerut foarte clar: spuneti-mi unde s-a blocat, si unde e un aviz negativ, si inchidem totul", afirma premierul.
In localitatea cu pricina locuiesc cateva mii de oameni. Sa admitem ca jumatate dintre ei ar fi angajati. Cam o picatura in oceanul sutelor de mii de someri inregistrati astazi in Romania. Merita acest contracost ideii de ce s-ar putea intampla acolo? Evident, nu.
Spoturile publicitar-patetice cu oameni dornici de munca si familii condamnate la saracie nu sunt pe deplin convingatoare. Fie si din simplul motiv ca prin insistenta platita- de cine oare?- au devenit agasante.
Ne mai spune dl Razvan Ungureanu ca a luat la pas tinutul "cu rani ale pamantului", in al carui pantec zace comoara aurifera, fiind impresionat de pauperitatea in care se zbat localnicii: "Nu am vazut lume mai saraca, mai pipernicita, mai cotropita de boli. Lasam comunitati de 5.000 de oameni pentru ca ne gandim la ce se poate intampla?".
Ca si cum nu ar fi firesc sa cugeti la orice repercusiuni, poate chiar incalculabile din multe puncte de vedere, privind doar la talerul convenabil al balantei!
Privatizare tip parjol
