Jurnalul Naţional: Numele dumneavoastră este al doilea pe afişul filmului lui Silviu Purcărete, ”Undeva la Palilula”. Interpretaţi un personaj deloc uşor. Îl puteţi caracteriza?

George Mihăiţă: Este pentru prima oară când nu ştiu să caracterizez personajul. Ce pot să spun este că am dat probe pentru acest rol. Am alflat ulterior că Silviu a cerut DVD-uri cu mine în diverse piese de teatru. Citind scenariul i-am spus că eu sunt acel personaj. Niciodată n-am fost sigur pe un rol aşa cum am fost atunci.

Cât de real este în lumea noastră personajul Ilie Tudorin?

Cât de real poate fi un personaj în lumea lui Purcărete. Marele regizor Costa Gavras a văzut filmul lui Mălăele, ”Nunta mută”, şi Horaţiu l-a întrebat: ”Cum e?”. Gavras a răspuns: ”E mălăelian”. La fel şi rolul meu: e purcăretian.

Aţi făcut multe filme cu diverşi cineaşti, dar cum a fost cu Silviu Purcărete?

Dumnezeu m-a mângâiat a doua oară. Prima, o bănuiţi (rolul din “Reconstituirea” - n.r.). Să ai roluri principale la Pintilie şi Purcărete este ceva divin. Silviu e de o eleganţă rar întâlnită. Aveam senzaţia, pe platou, că în faţa mea stă fratele meu faţă de care n-am complexe. Am trăit o experienţă unică. Să filmezi la minus nici nu ştiu câte grade, la bustul gol şi să nu simţi frigul asta ţine de magie. Silviu este un mare magician.

Şi, totuşi, a fost greu?

A fost cel mai uşor film pe care l-am făcut, după ”Reconstituirea”.

E un film deosebit. V-a marcat, într-un fel sau altul? Cât de mult se deosebeşte în industria cinematografică?

Întrebările dumneavoastră îmi umplu sufletul de bucurie. Simt că v-a plăcut. Filmul nu m-a marcat, filmul l-am trăit. Este un film special în industria cinematografică. Vor fi păreri pro şi contra. M-au bucurat telefoanele de felicitare de la cei care l-au văzut.

Aţi creat rolul exact aşa cum l-a scris Silviu Purcărete