Ascultandu-l pe premier in ultima reprezentatie publica am avut senzatia ca urmaresc un conglomerat de dorinte contradictorii care isi dau ghes sa iasa cat mai repede. Timpul. Mai corect - lipsa timpului.
O stie si el. De asta ii si este probabil greu sa se decida incotro s-o apuce mai repede. Cand se lauda ca e independent, cand spune ca e liberal, cand il roaga pe Antonescu sa-l invite la discutii la PNL, cand ii transmite liderului liberal ca-i este frica.
Osciland mai haotic decat o particula elementara studiata sub lupa mecanicii cuantice, premierul vrea sa fie totul, nereusind sa fie nimic. Infatisandu-se mai liberal decat Bratienii, enunta principii mai comuniste decat Lenin, epatand o eruditie mai complexa decat a lui Eliade, gafeaza la fel de impardonabil ca si Sova studentul picat la istoria poporului evreu.
Din pacate, si o spun chiar cu parere de rau, aroganta inspaimantatoare a lui MRU cred ca-i indeparteaza de proiectul sau grandios chiar pe intelectualii pe care ar fi putut sa-i atraga fara sa faca sau sa spuna nimic.
Sa nu il banuiti ca ar fi ramas cumva restant la logica, in dificilul examen despre care singur a povestit ca i-a dat emotii in anul I. E o incoerenta programata din disperarea de a atrage cat mai multi prozeliti alaturi de viitoarea sa miscare incotro-cine-stie-unde.
Si, in acelasi timp, necesitatea de a multumi o multime de persoane si interese pe cat de multe, pe atat de diverse. De la presedintele, slava Domnului ne-"replicabil"!, pana la baronii insetati de bani din PDL sau udemeristii tot mai tupeisti fata de drepturile minoritatii maghiare.
Ce pot aprecia sincer este fidelitatea pe care MRU i-o arata lui Traian Basescu. Stie prea bine ca elogiul adus unui presedinte prabusit in sondaje ar putea sa-i fie fatal si totusi insista sa descrie ca pe singurul vizionar
