N-au doctrină şi ideologie clare, sînt dezorganizaţi pînă aproape de anarhie, sînt conduşi de lideri informali şi, totuşi, urcă repede în sondaje şi cîştigă tot mai mult încrederea populaţiei. Partidul Piraţilor a fost revelaţia ultimelor alegeri în landul Berlin (unde a obţinut 9% din voturi). Victoria de acum cîteva luni le-a consolidat poziţia la nivel federal. Între timp, mişcarea s-a transformat în fenomen. Multe partide mari, tradiţionale încep să piardă din electorat în favoarea noului partid. Cot la cot cu socialiştii, liberalii se întreabă: ce e de făcut?.
DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBCine sînt adepţii Piraţilor? Întîi de toate, trebuie spus că doar 22% dintre simpatizanţii lor îi votează din convingere; mai mult de trei sferturi din electoratul lor i-ar vota din cu totul alte motive (ca să arate degetul mijlociu unui alt partid sau întregii clase politice, ca să promoveze un partid nou sau un partid tînăr, ca să diversifice dezbaterea politică etc.). Aşadar, nu se poate vorbi de o adeziune politică articulată. Apoi, propunerile acestui partid cu ideologie incertă îi unesc şi totodată îi dezbină pe simpatizanţi; cei analizaţi de sondajele de pînă acum au ei înşişi convingeri foarte diferite, uneori chiar divergente; ba chiar, adesea, aceste convingeri antagonice coexistă, sînt simultane. Să luăm, de pildă, atitudinea faţă de proprietate: există unii care cred că proprietatea privată e nasoală, că ea trebuie abolită; alţii cred că, dimpotrivă, proprietatea e bună, că ea trebuie protejată – ceea ce statul german oricum face, fireşte; în fine, mai există o a treia categorie care crede în proprietate, dar strîmbă din nas cînd vine vorba de proprietate intelectuală: un teren, un cont în bancă da – dar o carte sau o invenţie tehnologică ar fi ceva
