Mihai Răzvan Ungureanu a comentat iar chestiunea restituirii proprietăţii şi plafonul de 15%. Prima partea sedintei de azi de guvern s-a discutat despre aceasta chestiune. Toti suntem adeptii axiomei care defineste sacralitatea proprietatii Cu totii suntem de acord ca o restituire trebuie sa se faca in integrum Realitatea spune ca dupa 20 de ani de bataie de joc suntem pusi la colt Aceasta plafonare da o sansa tuturor celor care nutresc speranta de a fi despagubiti pe un interval de timp confortabil in raport cu resursele statului Eu vad termenul de 12 iulie si faptul ca Romania nu va putea plati atat de mult. Eu nu am de ales, stiu ca decontez 22 de ani de retorica electorala
Motiv pentru afirmarea a două poziţii “de dreapta”: Crin Antonescu, de o parte, împreună cu alţi fundamentalişti ai restituirii (şi, evident, împreună cu foştii proprietari) au acuzat “asta nu e dreapta”. Şi a mai existat o poziţie, cea a susţinătorilor unui soi de autoritarism, a tranşării problemelor cu orice preţ. Aveţi aici exemplul Tapalagă:
Am vazut la MRU un amestec straniu de Traian Basescu si de Emil Constantinescu, de curaj sinucigas si de narcisism suparator, ceva solar si ceva intunecat.
Avem aici dreapta? Avem liberalism? Nu, avem noua religie a austerităţii. Ce i se pare lui Dan Tapalagă “lumini şi umbre” e de fapt o simplă chestiune de ajustare: nu mai avem bani de drepturi, de principii?, asta ar fi pe scurt ce spune premierul. Sincer, eram ceva mai liniştit cînd luau măsuri neoliberale clasice, minimalizarea statului, introducerea pe larg a privatului în zona sănătate-educaţie. Măcar ştiam de unde să-i iau. Acum însă asistăm la o ajustare importantă a propriilor lor imperative. Cedează rapid pentru că orice ezitare e o formă de slăbiciune.
Mulţi îl înjură şi acum tot pe Iliescu. Însă aici MRU are ceva dreptate. Ce se întîmplă acum e şi rezultatul unor
