A fost de la mare distanta asumarea unei pozitii curajoase, deferente si clare, putin inconstienta as adauga, in chestiunea proprietatii. Nu e putin lucru, intr-o tara cu politicieni specializati in fuga de raspundere. S-a comportat decent si foarte uman adresand scuze publice proprietarilor, acceptand ca Guvernul comite o mare nedreptate cu propunerea de a limita nivelul despagubirilor. Explicatiile sale au sunat, cel putin pana la un punct, convingator si rational. Si totusi, ceva esential a ramas nelamurit. Ceva care scapa, pe moment, logicii elementare. Insa MRU a avut una dintre cele mai bune prestatii publice de pana acum, pusa in valoare de temele si intrebarile adresate de Robert Turcescu si Ion Cristoiu.
MRU si-a construit intreaga demonstratie invocand urgenta. Romania, a explicat el, nu poate depasi termenul de 12 iulie. Atunci expira cele 18 luni acordate de CEDO, in interiorul carora trebuia reformat sistemul despagubirilor acordate fostilor proprietari. Iesind din termen, a sugerat premierul, ne asteapta apocalipsa. CEDO reia judecata in cele 2500 de cauze cu proprietari, suspendate toate la sfarsitul lui 2010 prin asa numita decizie pilot. In consecinta, vor incepe sa curga in valuri decizii de condamnare cu efect devastator. Crapa bugetul, explodeaza deficitul. Nu mai intru in alte detalii si cifre, le puteti consulta aici.
Si acum, veti intreba: Ce a ramas nelamurit? Ce nu e clar? Un mic detaliu. Cum va putea Guvernul sa controleze respectarea teremnulului-limita si respectarea parametrilor noii legi cata vreme MRU anunta ca propunerile sale vor fi trimise Parlamentului? Cine isi imagineaza ca, in plina campanie electorala, politicienii se vor napusti sa voteze propuneri de-a dreptul scandaloase, cum ar fi limitarea despagubirilor la ridicolul plafon de 15% din valoarea bunurilor confiscate de comunisti? Asta echivalaeaza cu o
