Privatizarea prin bursă a celui de al doilea pachet din Transelectrica (simbol TEL) a fost un succes pentru stat, mai ales după experienţa nefericită cu Petrom de anul trecut, când acţiunile scoase la vânzare nu s-au vândut. Ca să fiu sincer cu totul, eu mă bucur că acea privatizare a eşuat, nu numai pentru faptul că acum preţul acţiunilor SNP este substanţial mai mare decât cel din oferta făcută atunci, cât mă bucur de prostia celor cu bani, care au avut posibilitatea de a lua ceva foarte bun şi foarte ieftin şi au ratat ocazia. Cei care manipulează din vorbe piaţa au pus pe tapet sloganul corelării cu pieţele externe, care este o gogoriţă imensă, dar care ţine la fraieri. Căci orice analiză serioasă pe ultimii patru ani a indicilor globali ai pieţelor de capital serioase şi enumăr aici SUA, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Japonia, ca să fiu totuşi oarecum selectiv şi nici să cer prea mult efort şi timp al celor care ar fi dispuşi să facă această analiză comparativă cu indicii BET (oricare ar fi ei), arată că nu este prea multă corelare, nici măcar de trend, nemaivorbind de amplitudine.

Ultima ofertă TEL, cum se ştie, a avut succes deplin. Marii investitori au cumpărat cu 14,9 lei pe acţiune 90% din acţiunile scoase la vânzare, iar amărăştenii, restul de 10% cu 15,71 lei. Trebuie să reamintesc faptul că preţul pe piaţă la momentul alegerii intermediarilor tranzacţiei era în jurul valorii de 17 lei, deşi anterior fusese peste 18 lei. Cei mari, parcă înţeleşi în cuget şe simţiri, cum se spune, chiar dacă au suprasubscris cu peste 40% cantitatea, s-au limitat la preţul minim de 14,9 lei, care a devenit şi preţ de adjudecare. Amărăştenii au plusat şi au determinat un preţ de 15,71 lei, cum spuneam. Pe toată durata ofertei, preţul din piaţă a fost pest-e 16 lei. Cu totul surprinzător şi chiar inexplicabil, după ce acţiunile subscrise au intrat în contul cumpără