- Social - nr. 996 / 19 Aprilie, 2012 Multi romani se intreaba ce ne-au adus cei 22 de ani care au trecut de la jertfa de sange din 1989? Un prim raspuns ar fi: o mare dezamagire. In orice caz, ne-a adus mai putin decat ne-am fi asteptat. Chiar si numai daca luam in calcul faptul ca marea agricultura aproape a disparut, industria, practic, nu mai exista, iar statul s-a debarasat tot mai accentuat de raspunderea pentru supravietuirea cetatenilor sai. Sau ca, mai ales, in cei 22 de ani scursi au aparut, pe seama jefuirii patrimoniului public, o clasa politica inepta si lacoma, sute de miliardari care batjocoresc sacrificiul tinerilor care, acum 22 de ani, credeau in democratie. Dar si (ori mai ales) in Justitie. Or, cu referire la Justitia din Romania, ce am putea spune, privind-o de "pe margine”, dupa ceea ce ne-a fost dat sa vedem in ultima perioada? Ca anuntate cu surle si trambite, marile procese de coruptie bat pasul pe loc; ca desi acuzati pentru fapte pentru care Codul Penal prevede zeci de ani grei de puscarie, oameni de afaceri, lideri de sindicate sau politicieni ori oameni din fotbal care au fost haituiti de politisti sau de procurori sunt scapati printre degete, in schimb, se grabeste totusi sa imbrace in zeghe… batrani de peste 80 de ani, care nu inteleg de ce instantele ii obliga sa renunte la o palma de pamant pe care au muncit-o toata viata. La fel de grabita este aceeasi (in)justitie si atunci cand vine vorba despre cineva care a furat un sac de cartofi. Il judeca si-l condamna "ca la carte”. Asta, in conditiile in care un personaj precum Sile Camataru este eliberat conditionat – dupa 7 ani, din cei 13, petrecuti de interlop in spatele gratiilor –, iar altele precum Vasile Avram, Sorin Ovidiu Vantu si Liviu Luca, Dan Ilie Norega si Paul Pacuraru, Florentin Pandele (ca sa dam doar cateva exemple) sunt, fie judecate in libertate, fie eliberate ori gas