Cum poate fi stimulată creşterea economică pentru a creşte nivelul de trai, dar în acelaşi timp să nu cădem în capcana unei inflaţii tot mai mari, care ar putea înghiţi toată creşterea? Despre acest număr de echilibristică între inflaţie şi creştere economică vorbeşte Mark Mobius într-o postare recentă pe blogul său.
În investiţii, ca şi în viaţă, există un yin şi un yang. Numărul de echilibristică între inflaţie şi creştere, cu care se confruntă de multe ori economiile, este probabil mult mai pronunţat în lumea pieţelor emergente. Stimulează creşterea prea mult şi ar putea izbucni inflaţia. Sau atacă inflaţia prea puternic şi creşterea ar putea îngheţa, scrie Mark Mobius, preşedintele Franklin Templeton Emerging Markets.
Flacăra inflaţiei pare să se mai fi stins în unele pieţe emergente (cel puţin pentru moment), şi unele bănci centrale, inclusiv cele din China, Brazilia, Indonezia, Rusia şi Thailanda, au luat măsuri în ultimele luni pentru a stimula creşterea. Cred că fundamentele economice ale multor pieţe emergente susţin aceste acţiuni – atât timp cât ele nu înclină balanţa prea mult. Inflaţia este, cu siguranţă, o mare provocare, şi cred că va fi probabil un aspect foarte important în viitor.
Nicio ţară nu este imună la inflaţie iar pieţele emergente nu constitutie o excepţie. În economiile emergente, o mare parte a populaţiei se află în categoria de jos a veniturilor, aţa că o creştere a preţurilor la mâncare sau combustibil este, în mod special, importantă. În 2010 şi în prima parte a lui 2011, multe pieţe emergente au demarat politici de control al inflaţiei. Totuşi, măsurile de restrângere – cum ar fi creşterea ratelor dobânzilor şi creşterea nivelului minim de rezerve ale băncilor – pot fi însoţite de un cost potenţial, existând posibilitatea să declanşeze aprecierea monedei şi încetinirea creşterii. Am văzut câte un
