Observ cum toti jucatorii politici sau, ma rog, aproape toti subestimeaza potentialul partidului initiat de Dan Diaconescu. Unii dintre ei il compara cu o gogoasa care se umfla si se dezumfla rapid. Si fac trimitere catre defunctul APR, lansat pe vremuri de Teodor Melescanu. Alti jucatori se intreaba cum ar putea un partid anti-sistem sa intre pe teren, sa joace si sa castige conform regulilor. Sunt si persoane care cred ca PP-DD poate fi dispretuit, pentru ca in el s-au inscris oameni extrem de saraci considerati a se afla la periferia societatii. Si apoi, mai are sens astazi si in viitor un partid al unei singure persoane? Nu a fost epuizata aceasta experienta prin Traian Basescu?

Voi incepe cu sfarsitul. Sfarsitul este ca daca PP-DD se mentine la o cota de intentie de vot de peste 20 la suta, atunci, conform sistemului de vot care se prefigureaza, jumatate uninominal si jumatate pe liste, PP-DD, chiar daca va fi total dezorganizat pe tot parcursul procesului electoral, chiar daca nu va castiga prin vot direct uninominal niciun mandat, va avea totusi 40 de deputati si senatori in urma distributiei pe liste. Acest scor il va plasa fie pe locul 3, in randul partidelor parlamentare, fie pe locul 4, in functie de scorul final al PDL la capatul degringoladei acestui partid.

Pentru a ajunge la acest deznodamant, partidul lui Dan Diaconescu nu are de trecut decat doua examene majore. Sa nu se descurajeze in urma alegerilor locale. De ce? Pentru ca, nefiind organizat corespunzator in teritoriu, PP-DD nu va putea pazi urnele. Si nici nu cred ca va putea, in urmatoarele zile, sa nominalizeze aproape 40 de mii de candidati. In consecinta, scorul ar putea fi descurajant in raport cu cei 20 la suta dintre cetatenii Romaniei care doresc sa aduca acest partid la putere. PP-DD va trebui sa aiba capacitatea si taria de a privi spre viitor. Spre parlamentare. Al doile