- Editorial - nr. 997 / 20 Aprilie, 2012 "Cu anevoie iaste a nu grai adevarul!". Cu totul si intru toate potrivita-i exclamatia corifeului Scolii Ardelene, Petru Maior, pentru a fi inspirat asezata in capul acestor randuri – cuvinte despre cartea "Drama Ardealului (18481849): Marturii”, a doamnei dr. Ana Hancu, despre pierderile umane si materiale in timpul Revolutiei si Razboiului Civil din Transilvania Centrala, o carte de exceptionala importanta, de o deosebita insemnatate pentru istoria si radacinile dainuirii noastre romanesti pe aceste meleaguri ale viforelor si devalmasiilor de tot felul. Cartea doamnei dr. Ana Hancu cuprinde – cum se precizeaza si in Prefata – acea "desfasurare a energiilor si a constiintei nationale din anii 1848-1849, avand, ca obiectiv principal, lupta impotriva "uniunii” cu Ungaria si recunoasterea romanilor majoritari in Marele Principat al Transilvaniei ca natiune de sine statatoare, alaturi de celelalte trei, formate din maghiari, secui si sasi”. Pozitia romanilor transilvaneni, fata de Programul de la Pesta, din 15 martie 1848, fata de Declaratia lui Kossuth, in 12 puncte, era ireconciliabila, atata timp cat visul romanilor transilvaneni ramanea eliberarea de sub dominatia maghiarilor, nu unirea cu Ungaria! Navalirea secuilor inarmati, dupa adunarea de la Lutita anului 1848, dupa a treia Adunare de la Blaj, actiune criminala care deschide calea dezastrului si a razboiului civil in Transilvania, urmata de incendierea numeroaselor localitati, a unor biserici si manastiri, de uciderea barbara a romanilor din zonele Clujului, Muresului, Turdei, Ariesului, de cucerirea Transilvaniei de catre armatele maghiare aflate sub conducerea generalului Bem, de reintroducerea "tribunalelor de sange”, de reorganizarea garzilor nationale, de infiintarea trupelor de vanatori si de voluntari care se napusteau asupra locuitorilor satelor romanesti, jef