Pînă de curînd lumea le privea pe jumătate curioasă, pe jumătate revoltată pe fetele care îndrăzneau să pătrundă în sporturile de bărbaţi.
Pe rînd, nu au fost înţelese hocheistele, fotbalistele, rugbystele. Treptat, ele însă şi-au făcut loc, au Campionate Mondiale, sînt apreciate, admirate şi, nu în ultimul rînd, bine plătite. Acum se pare că moda s-a sucit. Este momentul ca băieţii să-şi facă loc în sporturile care pînă mai ieri erau tărîm exclusiv feminin.
Să luăm, de exemplu, gimnastica ritmică. Da, sportul elegant, cu fetele mai înalte decît la artistică. Sportul unde fetele mînuiesc cercul sau panglica, combinînd dexteritatea cu flexibilitatea şi cu abilităţile de coordonare. O disciplină eminamente feminină? Nicidecum. Băieţii îşi fac loc în gimnastica ritmică, participînd deocamdată mai mult la demonstraţii. Numai în Japonia există peste 1.000 de practicanţi. Acolo au încercat să-i gimnasticii dea o culoare locală, combinînd-o cu artele marţiale, mai ales cu wushu. Gimnastica ritmică masculină nu este recunoscută de Federaţia Internaţională de Gimnastică, deşi există Campionate Mondiale.
Din Europa, un gimnast cunoscut este Ruben Orihuela (23 de ani), din Spania. "Nu eram cel mai popular băiat din liceu din cauza pasiunii mele, mi-era ruşine oarecum, nici nu vorbeam despre asta. Dar pentru mine gimnastica a fost mereu totul. Combină sensibilitatea, muzica şi sportul", spune Ruben.
Spania este prima ţară europeană care a recunoscut gimnastica ritmică masculină. Ruben a concurat alături de fete, dar nu oficial. Acum s-a retras. "Am plîns mult pe tema asta, am fost şi sînt discriminat social. Uneori sînt insultat, batjocorit. Dar simt că fiecare zi fără gimnastică e o zi moartă", spune Orihuela. Lucrează la Cirque du Soleil, dar încă mai visează ca băieţii să aibă locul lor rezervat la Jocurile Olimpice. E u
