"Fotbalul e simplu, dar este dificil să-l joci simplu", spunea Johan Cruyff, un colos când vine vorba despre "sportul rege". Dar când vine vorba de scris? Poate cel mai popular joc din lume să fie făcut cunoscut publicului larg într-un mod simplu, fără înflorituri şi exagerări? "Fotbalul e simplu, dar este dificil să-l joci simplu", spunea Johan Cruyff, un colos când vine vorba despre "sportul rege". Dar când vine vorba de scris? Poate cel mai popular joc din lume să fie făcut cunoscut publicului larg într-un mod simplu, fără înflorituri şi exagerări?
Presa sportivă a anului 2012 a început să semene tot mai mult cu un cub rubik pe care toţi vor să-l rezolve şi puţini înteleg că are doar şase feţe. L-am cunoscut, pe el, pe viitorul ziarist, în redacţia Gazetei Sporturilor acum vreo patru ani. Avea 19 ani pe atunci şi nu lăsa nici un moment senzaţia că este ultima achiziţie a echipei.
Ştia fotbal, visa fotbal, scria despre fotbalul adevărat aşa cum puţini de vârsta lui o făceau la vremea respectivă. Deşi semna într-o presa tot mai tabloidizată, el nu căuta senzationalul şi emana o pasiune molipsitoare. Nu se considera a fi "ziarist", ci doar "o simplă portavoce".
Tânarul reuşea să dribleze cu eleganţă şi fair play privirile răutăcioase din jurul său şi chiar dacă făcea primii paşi în "lumea lui nea Vanea", acesta se comporta ca un adevărat profesionist şi căuta subiecte, dădea telefoane, făcea cu dedicare munca de teren şi îşi dorea în orice moment să fie informat.
A scris, înca o face, a reuşit să crească şi este astăzi unul dintre cei mai promiţători tineri dintr-o breaslă căreia i se cântă prohodul. Pentru el, semnatura nu este partea cea mai importantă dintr-un reportaj şi poate că s-ar simţi jignit dacă i-ar aparea numele aici.
