... A fost de la mare distanță asumarea unei poziții curajoase, deferente și clare, puțin inconștientă, aș adăuga, în chestiunea proprietății. Nu e puțin lucru, într-o țară cu politicieni specializați în fugă de răspundere. S-a comportat decent și foarte uman adresând scuze publice proprietarilor, acceptând că guvernul comite o mare nedreptate cu propunerea de a limita nivelul despăgubirilor. Explicațiile sale au sunat, cel puțin până la un punct, convingător și rațional. Și totuși, ceva esențial a rămas nelămurit. Ceva care scăpa, pe moment, logicii elementare. Însă, MRU a avut una dintre cele mai bune prestații publice de până acum, pusă în valoare de temele și întrebările adresate de Robert Turcescu și Ion Cristoiu.

MRU și-a construit întreaga demonstrație invocând urgența. România, a explicat el, nu poate depăși termenul de 12 iulie. Atunci expiră cele 18 luni acordate de CEDO, în interiorul cărora trebuia reformat sistemul despăgubirilor acordate foștilor proprietari. Ieșind din termen, a sugerat premierul, ne așteaptă apocalipsa. CEDO reia judecata în cele 2.500 de cauze cu proprietari, suspendate toate la sfârșitul lui 2010 prin așa-numita decizie pilot. În consecință, vor începe să curgă în valuri decizii de condamnare cu efect devastator. Crapă bugetul, explodează deficitul.

Și acum, veți întreba: Ce a rămas nelămurit? Ce nu e clar? Un mic detaliu. Cum va putea guvernul să controleze respectarea termenului-limită și respectarea parametrilor noii legi câtă vreme MRU anunța că propunerile sale vor fi trimise parlamentului? Cine își imaginează că, în plină campanie electorală, politicienii se vor năpusti să voteze propuneri de-a dreptul scandaloase, cum ar fi limitarea despăgubirilor la ridicolul plafon de 15% din valoarea bunurilor confiscate de comuniști? Asta echivalează cu o nouă naționalizare. Cine e nebun să și-o asume în an electoral? Chiar