Georgia e noua destinaţie a „Mărturiilor despre lume“. E o ţară la graniţa Europei cu Asia, cu aspiraţii la NATO şi Uniunea Europeană, marcată sever de războaiele cu Rusia – ultimul în 2008.
Acum 3 ani şi jumătate, când tancurile ruseşti intrau în ţară, localnicii fugeau în munţi, cu hainele de pe ei şi atât; aşa cum i-a găsit primul raid.
Ca suprafaţă, Georgia e comparabilă cu Transilvania şi are dublul populaţiei din Bucureşti – peste 4 milioane de oameni. Jumătate dintre ei locuiesc la ţară, la limita sărăciei. Câteva sute de mii sunt strămutaţi din Ossetia şi Abkhazia – trăiesc în adăposturi improprii, iar situaţia lor e infinit mai complicată. Cele două regiuni georgiene şi-au obţinut forţat independenţa, dar nu sunt recunoscute decât de Rusia. Un reportaj de Ioana Haşu
Descoperim azi sistemul de educaţie georgian – problemele elevilor, provocările profesorilor, lipsurile unităţilor de învăţământ.
Clase reci, şcoli prăbuşite
Intrăm într-o şcoală veche din Arali, un sat georgian rătăcit între văile munţilor Caucaz. Ne aşteaptă 5 adolescente nefardate, îmbrăcate modest, care visează să aibă o formaţie a lor. Îmi cântă ceva în franceză – o limbă pe care nu o studiază, cum nu învaţă nici muzică – au învăţat după ureche. Arată mai mici decât sunt. Ne aflăm într-o sală de clasă din şcoala lor: pereţi cojiţi, podea de lemn, pervaz prăbuşit. Soba e mică şi rece, iar prin geamuri murdare străluceşte zăpada din curte. Culoarele largi nu sunt încălzite niciodată.
Ne-am adunat scaunele cerc, în jurul unei mese instabile, pe care am proptit microfonul. Întreb cum le place la şcoală. Încep să-mi spună despre „Universul nostru“. Aşa au botezat clubul tinerilor – înfiinţat cu sprijinul World Vison. Nino are 17 ani:
„Clubul a fost înfiinţat în 2010 cu World Vison. La început participam la tot soiul de cursuri, unde a
