Nu mai e nicio noutate ca neobisnuitul si exceptia au devenit esenta vietii cotidiene. Si viceversa. Normalul, obisnuitul si regula au ajuns marile exceptii ale existentei noastre pervertite la extrem. Cumva reusim constant sa uimim lumea, civilizata ori nu - pur si simplu am intors viata cu fundul in sus si capul in jos.

La Craiova o femeie a fost accidentata de o masina. Probabil ati citit stirea. Stiti ce urmeaza. A fost jefuita chiar in timp ce statea intinsa pe carosabil si nu mai misca, din cauza socurilor suferite. La cateva secunde dupa impact, ea a fost "usurata" de cele mai valoroase lucruri de mai multi indivizi care, in loc sa-i acorde primul ajutor, ori macar sa se intereseze daca mai este sau nu in viata, nu gasesc in instinctul lor primar nimic altceva mai bun decat sa o jefuiasca.

A jefui o femeie abia accidentata in trafic, in inima Craiovei, inainte de a afla daca mai traieste sau nu, e o grozavie inimaginabila pentru ca sterge ceea ce este mai profund uman - empatia. Un accident de masina nu este chiar un eveniment la care sa participam zi de zi. Nu in fiecare zi este lovita sub ochii nostri o femeie de cate o masina, la iesire din bloc. Si totusi, acei oameni din Craiova se comporta ca si cum ar fi ceva obisnuit.

Nu mai putem vorbi de aici incolo in termeni de caracteristici ale unei etnii, de care se vede prea bine din imagini ca apartin cei care o talharesc pe accidentata. Nici nu mai putem gandi sub semnul explicatiilor si contextualizarii socio-economice. Criza si viata grea slabesc morala peste tot in lume. Insa instinctele primare, printre care se numara si empatia si solidaritatea in momentele de extrema necesitate, se activeaza in situatii limita.

Intamplarea din centrul Craiovei ar trebui sa ne determine sa regandim serios modul in care acesti populatori ai spatiului carpato-danubiano-pontic