Aseară, abia picat de la Viena, am văzut interviul la două capete realizat de Cristoiu şi Turcescu, la B1, cu primul ministru. Acesta a spus multe banalităţi cu un aer scorţos, guvernamental, vrînd să fie luat în serios. S-au emis judecăţi de bun simţ cu un aer de mari sentinţe moral-politice. Mai nimic. MRU are un aer de şcolar fruntaş care face eforturi să răspundă corect la întrebări, dornic să nu supere pe nimeni şi să ia premiul întîi cu coroniţă. Şcolaritatea lui nu s-a terminat.

text preluat de pe stelian-tanase.ro

Mi s-a părut nesigur pe el. Asta vine probabil din faptul că viitorul lui e problematic - mai ales că joacă într-o piesă proastă. Din cauza asta orice replică în gura lui sună fals. E clar, se teme că a pariat pe calul perdant. Îi va trebui multă abilitate să îşi salveze cariera după noiembrie şi încearcă acum să anticipeze cumva şi să scape cu vorbele. Ca intelectual care a mîncat o pîine făcînd asta, nu îi este prea e dificil. Dar nu mai are în faţă nişte studenţi - şi de aici inadecvarea, pe care o atenuează cu experienţa sa în manipulare şi intoxicare, în combinaţii operative, în ceea ce se numeşte a fi agent de influenţă - toate căpătate la şefia SIE.

O singură chestiune mi-a atras atenţia, avînd ceva absurd în ea. MRU a declarat privind prin ochelari, vrînd să joace inocenţa şi sinceritatea - că se consideră în continuare un liberal, mai mult, membru al PNL. Şi într-un efect melodramatic, de copil bun, a privit direct spre cameră zicînd – “Domnule Crin Antonescu, vă rog să mă invitaţi la o şedinţă a conducerii PNL!” Cum MRU nu este un “spontan”, cred că a studiat toată ziua acest efect. Poate s-a dus la B1 numai pentru a da aceasta replică, moment culminant al apariţiei sale de aseară. A întărit zicînd “Nu mi-am pus problema niciodată (să mă înscriu în PDL). Sunt membru al PNL. Sigur că mă consider membru al PNL. M-am auto