În Marea Britanie, Nicolas Sarkozy este prezentat ca un candidat disperat, care se agaţă de putere, iar François Hollande, rivalul care profită cu abilitate de impopularitatea preşedintelui în exerciţiu.
Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej
Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din Franţa, din 22 aprilie este prezentată ca lipsită de atractivitate în ansamblu şi mai ales prin faptul că evită aspectele dureroase, cum ar fi starea precară a finanţelor publice ale Franţei.
Nu există ziar britanic să nu remarce cameleonismul lui Nicolas Sarkozy, cel care a început campania electorală ca un fel de opozant, un reprezentant al omului de rând, care apoi s-a transformat într-un naţionalist înfocat, critic al imigraţiei necontrolate şi în sfârşit eurosceptic, opus politicilor economice pe care el însuşi le apărase cu doar câteva luni înainte, alături de cancelarul Germaniei, Angela Merkel.
François Hollande, rivalul său socialist este văzut de presa britanică drept un candidat care se mulţumește doar să nu greşească, lăsându-l pe Sarkozy să suporte efectul impopularităţii.
Duminicalul Sunday Times nota recent simţul umorului al candidatului Partidului Socialist, care a reuşit să-l scoată din sărite pe Sarkozy.
Campania este considerată mai degrabă una anostă, dacă citeşti presa britanică şi doar candidatul stângii radicale, Jean Luc Melenchon, mai înviorează atmosfera cu atacurile sale împotriva celor avuţi, cărora promite să le confişte orice venit peste 300 de mii de euro pe lună.
O astfel de promisiune, la fel ca şi cea a lui Hollande de a impune o rată marginală de impozitare de 75% la veniturile de peste un milion de euro pe an, este privită mai degrabă cu ironie într-o ţară unde recent rata marginală a impozitului pe venit a fost redusă de la 50% la 45%.
În esenţă, însă, în Marea Britanie a fost rema
